The second day of war...

Acum vom continua povestea din postarea anterioara.
Deci cum spuneam, m-au cazat undeva, si apoi am adormit. M-am trezit a doua zi dimineata de o alarma, care anunta inca un bombardament, deoarece cunosteam sunetul acestei sirene. M-am ridicat repede din pat, si apoi, a intrat un Sergent in camera mea, si mi-a dat o uniforma, germana, ca in al doilea razboi mondial, si o grenada de mana, un cutitas micut, si un mp40, care el, din fericire vorbea romana, si mi-a spus sa il folosesc cu cap, si apoi a plecat.
M-am imbracat repde in uniforma, si la sfarsit, mi-am pus armamentul pe mine, si am iesit afara, unde doi soldati, m-au dus intr-un transeu, unde un colonel numit Hinka, ne-a tinut un discurs, despre faptul ca viata noastra este in joc, si ca nu este o joaca de copii sa faci pe soldatul...
Printre mine, mai erau o multime de copii, de diferite varste, dar si barbati, unii chiar inaintati in varsta. In sfarsit colonelul Hinka a plecat si ne-a lasat in transeu cu ochii in soare. Peste o jumatate de ora, de stat, un Obergefreiter (Caporal) a venit si ne-a spus ca am fost transferati pe frontul pe Est, si ca vom lupta contra armatei rosii. In acel moment, toti eram ingroziti.
Apoi o masina a venit si ne-a luat cu ea, pentru a ne duce acolo unde mentionase caporalul, masina era blindata!
Dupa 2 ore de mers, am intrat intr-o padure deasa, unde se intainta greu, cu masina. Deodata, o bubuitura foarte puternica a aruncat camionul la 3 metri fata de locul initial, toti eram panicati, dar ne-am speriat si mai tare atunci cand am vazut soferul fara o mana, si o bucata din fata sangeranda, era absolut macabru, figura aceea. Am iesit din autocar, insostiti de un sergent, care ne-a zis sa fugim cat putem de repede, pentru a nu fi lovitit de proiectilele tancurilor. La semnalul sau, am iesit cu toti din camion, si am fugit cum ne-a spus sergentul, in clipa in care am iesit din vehicul, am fost intampinati de o rafala de mitraliera, care ne-a sfasiat pe aproape jumatate dintre noi, nu a mai avut ce sa facem pentru raniti, asa ca am continuat sa fugim, pentru a nu avea aceeasi soarta.
Dar pana am ajuns la loc sigur, a fost o scena infernala, in spatele nostru gloantele zburau, in fata noastra proiectilele la fel treceu pe langa noi.
La sfarsit, cand am ajuns la liniile noastre, din 30 de oamnei am ramas doar 5! 25 dintre noi au fost rasi de pe fata pamantului. Am intrat cu totii intr-un transeu, si apoi am fost repartizati la diferite plutoane. Eu am avut ghinionul sa ajung intr-un regiment disciplinar, unde toti erau criminali....
Am facut cunostinta cu ei, care erau cu totii oameni maturi, si apoi am intrat in adapost, cu speranta ca poate adorm, si asa a fost, dar paradisul nu a durat mult, deoarece, artileria noastra, cea germana, a inceput sa traga de zor, mitralierele grele au inceput si ele la fel, injuraturi peste tot, iar unii, care erau noi veniti, ca si mine, au avut nenorocul de a scoate capul inafara parapetului transeiei, MARE GRESEALA! Din momentul acela, nu au mai avut decat 3 secunde de trait, deoarece au primit fiecare cate un glonte in teasta.
Unul dintre colegii mei de pluton, pe care il chema Wolfgang, mi-a spus "Lunetistii lui Ivan nu dorm, nu dorm, asa ca ai face bine sa iti tii teasta la inaltime mica.."
Dupa aceea, s-a facut noapte, si cu totii am adormit pe unde am putut in transeu....