The first day of war...

Meregeam pe strada, plictisit, si ma uitam prin vitrinele magazinelor.
Deodata o bubuitura puternica se aude in spatele meu. Cand ma intorc, vad o groapa imensa in ciment, care era inca incandescenta. Atunci a inceput infernul...
Sute de obuze cadeau din cer, Braila era bombardata! Cum spuneam, obuzele cadeau, rascoleau betonul, si il aruncau de colo colo, era un dezastru!!!
Am fugit cat am putut de repede, si m-am ascuns intr-o casa afectata ca celelalte de o explozie. Am stat o vreme acolo. Dupa un timp, am adormit, si am fost trezit 3 ore mai tarziu, de un sunet, ca de motor de tanc! Prima data am crezut ca visez, dar nu a fost asa, un tanc a intrat exact prin peretele de langa mine, iar din aceea casa nu a mai ramas nimic. Am iesit repede din muntele de moloz, urmat in deaproape de o rafala de mitraliera, care aproape era sa ma rupa in doua, daca ma prindea.
M-am ascuns in ramasitiele unei case, si am privit cum tancurile treceau pe langa mine, eram ingrozit! Am reusit totusi sa deschid ochii, si sa vad ca tancul avea pe turela steaua rosie sovietica!!!
Am crezut ca visez, dar n-a fost asa, curand a aparut si infanteria, care avea aceleasi costume sovietice ca in al doilea razboi mondial! Erau dotati baietii nu gluma, aveau la ei grenade de mana, si fiecare soldat era dotat cu un PPSh-41 (arma uzuala a sovieticilor in al doilea razboi mondial), pe langa asta aveau si baionetele la cizma.
Cand au trecut cu totii am mai stat putin sub ramasitele acelea, si m-am gandit "Oare ce sa fac?", si sm vrut sa ies afara din acel "moloz", dar apoi mi-am amintit ca afara s-ar fi putut afla lunetisti!! Asa ca am ridicat o bucata de lemn sus, ca sa o poata vedea clar, si in urmatoarea secunda, 3 gauri minunate, erau imprimate pe scandura.
M-am tarat pe sub mormanele mai mici, si am ajuns la un loc sigur, am iesit afara, si m-am adapostit intr-o casa care inca mai era intreaga. La un moment dat cinvea a intrat in casa, si am auzit limba germana, cand au intrat in camera i-am vazut ca aveau mp40, dar mai departe mi-a fost frica sa ma uit, si ca si cum as fi fost prizonier, am ridicat mainile in sus. Dar ei au inceput sa zambeasca prieteneste, si mi-au zis "Kommen Sie mit uns", si mi-au intins o mana, si am inteles ca trebuie sa vin cu ei. M-au dus la o baza militara, si acolo m-au cazat undeva, nu mai stiu exact unde, si apoi m-am culcat...