In acesti ani, am facut o groaza de lucuri, am invatat alte lucruri, cum ar fi sa conduci un tanc, si altele, cum spuneam, s-au intamplat multe "chestii" in acesti ani, amuzante, nefericite, ca a atunci cand plutonul nostru a trecut cu tancul peste o mina, si au murit multi, doar doi au supravietuit, eu si colegul meu Wolfgang, care mai traieste si acum, in ultima zi!
Suntem in Berlin, unde germanii se retrageau cu 20 de metri pe minut! In final am ajuns la Reichstag, unde a fost totul un vacarm, cum nu s-a mai vazut!!! toti trageau din toate partile, bazooka, tancurile T-34, mitraliere peste tot, toate parca nu ramaneau fara munitie.
Sa trecem la subiect, eram cu plutonul meu, care de la inceperea razboiului s-a inoit foarte mult, numai eu si Wolfgang am ramas aceeasi "veterani" in pluton, deci cum spuneam era cu plutonul meu, afara unde sustineam baricada, pentru ca rusii sa nu intre si in Reichstag, dar faceam eforturi supraomenesti.
Eu aveam onoarea de a trage cu arma de companie MG42, nimic nu statea in calea ei, dar brusc s-a oprit, si am ramas cu ochii in soare, si era sa fac pe mine cand am vazut 30 de rusi care se apropiau de locul unde ma aflam eu, furiosi cu totii. Eu m-am ascuns in spatele sacurilor cu nisip, in timp ce ei si-au golit incarcatoarele in cei care nu au fost la fel de isteti ca mine. Baricada fusese sparta! Ne-am retras cu totii ca nebunii, si am ajuns pe holurile Reichstag-ului, dar nu eram toti, eu eram doar cu Wolfgang, iar restu nu erau cu noi. Se auzeau sunete macabre pe acele holuri, iar la fiecare 3 minute cate 10 focuri de mitraliera, urmat de 10 tipete ingrozitoare...
Datorita cunostintelor lui Wolfgang am ajuns sus, la cel mai inalt nivel al cladiri, si ne-am alaturat fortelor noastre, dar ce a urmat a fost ingrozitor. Rusii au venit echipati cu bazooka, aruncatoare de flacari, si mitraliere grele + cocteiluri Molotov (sticle incendiare).
Noi aveam doar armele uzuale, adica Mp40. A inceput adevarata teroare, proiectilele zburau peste tot, se tragea din toate partile, nici la sol, culcat nu aveai nici o sansa de scapare, trebuia sa fugim toti in toate partile ca sobolanii! Ba mai mult, bucati de tavan cadeau din cauza proiectilelor tancurilor de afara...
Eu am fugit peste tot, m-am ascuns in fiecare loc, dar stateam doar 30 de secunde acolo, pentru ca riscam sa fiu strivit de catre tavan, sau ars, sau impuscat.
Gloantele imi suierau pe la urechi, era un infern, toti cadeau pe capete, unii mureau chiar fara picioare sau maini, era absolut macabru. Am fugit catre un loc care l-am vazut mai liber, si care nu ajunsese vreun cocteil Molotov, sau altceva, dar in momentul in care am iesit din ascunzisul meu, am fugit doar 4 metri, apoi m-am impiedicat de o piatra rupta din tavan, si care m-a salvat de la o moarte arzand, dar in clipa urmatoare, am simtit un junghi in jurul pieptului, si am cazut la pamant...
Ii vedeam pe germani cum cad unul cate unul, pana la ultimul, totul se facea negru, numai vedeam bine, Wolfgang, numai avea o mana, dar inca mai traia, ultima imagina a fost momentul in care rusii au inaltat steagul in locul celui nazist, si ultimile cuvinte pe care le-am auzit, au fost de la vechiul meu prieten, Wolfgang, care mi-a spus "Nu muri tinere, ai toata viata inainte.." apoi totul s-a intunecat.
Cand m-am trezit, am vazut un om imbracat in alb, prima oara am crezut ca e inger, dar am vazut o incapere de spital, iar omul acela era doctor si mi-a zis "Zambeste, ai supravietuit razboiului...!"
Cat despre Wolfgang, a supravietuit si el, si i s-a pus o proteza in locul bratului sfasiat...
FINISH!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu